Învățături duhovnicești

MARII CORIFEI AI BISERICII ORTODOXE ROMANE

 

Parintele Iustin Parvu

parintele-iustin-parvu-petru-voda-02

  “Cine îşi respectă credinţa, respectă şi munca şi ordinea şi rigoarea. În acela poţi să ai încredere.

  Românii, care au credinţa ortodoxă, care sunt fii ai lui Iisus Hristos, nu pot fi, structural, decât oameni ai păcii şi ai iubirii.

  Bucuria creştinului vine din smerenie şi e permanentă, bucuria celorlalţi oameni vine din succesul de o clipă şi ţine tot o clipă.

  Pune-ţi cu nădejde sufletul şi inima în mâinile lui Dumnezeu şi lucrurile vor fi după voinţa lui Dumnezeu.

  Mulţi nu ştiu că nu sunt, de fapt, săraci. Doar când pierd totul îşi dau seama că nu erau săraci, că aveau îndeajuns.

  Prin spovedanie omul devine conştient de sine, ştie care îi sunt limitele şi calităţile.

  Fiecare om răspunde de aproapele său, toţi ne facem vinovaţi când cineva din preajmă cade fără ca noi să epuizăm toate căile de a-l salva.

  Oamenii care nu au încredere în ei înşişi pierd uşor şi încrederea în Dumnezeu… Iar relaţia cu Dumnezeu se stabileşte printr-o temeinică cunoaştere a sinelui, printr-o relaţie de iubire cu aproapele.

   Tot ce se întâmplă bine în lume este consecinţa răbdării. Tot ce se întâmplă rău e consecinţa nerăbdării.

   Aşa de mare putere are această dragoste de aproapele, încât, cel ce a ajuns la iubirea naturală de oameni, înlăturând iubirea păcătoasă de sine, primeşte darurile vindecărilor.

   Biserica Ortodoxă e fiecare creştin în parte şi toţi la un loc. Dacă un singur creştin dispare, toată construcţia suferă.

   Calea spre Rai trece prin inima omului. Dar inima omului trebuie să fie în legătură cu Biserica, evident. Raiul pentru creştin nu este o făgăduinţă goală, că va fi împărăţia de după Judecată, Raiul începe odată cu omul, de pe lumea aceasta Raiul se face cu fiecare faptă bună. Am făcut o faptă bună, am mai înainat cu un pas în Rai.

    Deşi astăzi este atât de neglijată, de la educaţie va pleca totul în refacerea noastră morală şi spirituală… ! De la educaţia religioasă în şcoală se va forma o gândire închegată pe principiile acestea sănătoase, de viaţă morală.

 

Parintele Arsenie Boca


parintele-arsenie-boca-01

Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.

Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.

Decât ceartă mai bine pagubă.

„Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu

otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”

Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.

Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe

 pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.

Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi

de păcate.

La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul

 ei şi va da cei mai mulţi mucenici.

Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni,

 că vor veni vremuri foarte grele.

Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.

Să vă pregătiţi pentru martiraj.

În rugăciunea “Tatăl nostru”, “şi nu ne duce pe noi în ispită”,

 se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.

Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit,

 răstignit pe nedrept, să te bucuri.

Unde ne merge bine, acolo nu sporim; undei mai greu, acolo

 te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit,

 eşti un necioplit.

Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare,

nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.

Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta

 dragostea de Dumnezeu.Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa

 se va purta Dumnezeu cu noi.

Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare;

 ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.

 

Parintele Teofil Parainu

parintele-teofil-paraianu
Dacă te rogi numai când te rogi, de fapt nu te rogi deloc.

Nu locul, ci calitatea rugăciunii este ceea ce se caută. Dar să reţinem că cea mai mare jertfă şi rugăciune posibilă pe pământ este Sfânta Liturghie.

Când ai credinţă în Dumnezeu, Dumnezeu este pe primul plan în viaţa ta şi pe urmă sunt toate celelalte.

Credinţa trebuie să fie mărturisitoare şi mărturisitoare nu numai prin cuvânt, ci mărturisitoare prin întreaga noastră viaţă.

Sfintele Paşti şi Săptămâna Luminată sunt Raiul anului bisericesc.

Să ştiţi că numai Dumnezeu ne poate încredinţa despre lucrurile dumnezeieşti.

Puteţi citi toate cărţile din lumea asta despre rugăciune, mai mult decât faptul de a te angaja nu-i nimic.

Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa ta, atunci nu este pe locul care I se cuvine.

Credinţa nu e ca un curs la fără frecvenţă. Trebuie să o trăieşti zi de zi.

Despre rugaciunea inimii:

„Noi ne mântuim cu toate aceste înclinații negative din existența noastră, atunci când zicem:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!, dar dacă nu spunem asta nu ne întâlnim nici cu noi, nici cu Dumnezeu. Dacă zici de trei-patru ori această scurtă rugăciune și apoi nu mai zici nimic nu te întâlnești cu Domnul, însă dacă insiști poți să reușești.

   Eu vă recomand să faceți o experiență: găsiți-vă o jumătate de oră pe zi, când vreți voi, și angajați-vă la rugăciunea aceasta continuu, fără să numărați – dacă numărați vi se împrăștie mintea la numărat – și ziceți așa, întruna, în atitudine de rugăciune, încercând să vedeți ce vă vine în minte. Dacă vedeți că vă vine în minte ceva frumos și pozitiv, bucurați-vă și vă veseliți, iar dacă vedeți că vă vine ceva negativ și mereu imagini sau gânduri negative, nu vă speriați, pentru că lucrurile acestea trec. Că doar nu-i mai mare vrăjmașul decât Dumnezeu! Dumnezeu limpezește, dar limpezește cu vremea și în măsura în care ne angajăm la efort duhovnicesc.

 

Parintele Ilie Cleopa

pr-ilie-cleopa

Orice persoana ajunsa la parintele Cleopa primea un cuvant de mangaiere. De la el nu pleca nimeni trist. Si asta pentru ca in el a vorbit, a trait si traieste duhul lui Hristos. Cand ajungeai la el si cereai un cuvant de invatatura, spunea: „De ce ati venit la un harb legat cu sarma?”. Facea aceasta marturisire, pentru ca stia ca orice raspuns vine de la Hristos. Si din aceasta neincetata petrecere cu Hristos, striga neincetat: „Manca-v-ar Raiul!”

   Omul făţarnic întotdeauna una are în inimă şi alta pe limbă, una are în minte şi alta la arătare. Omul făţarnic nu are nici min­tea sănătoasă, nici inima, nici arătarea, ci toate îi sunt stricate cu aluatul acesta care creşte din vicleşugul inimii lui. Una spune, alta gândeşte, una te sfătuieşte, alta plănuieşte, una îţi arată că este şi alta este de fapt.

Dacă priveşti la făţarnic, îl vezi bocind, rugându-se, spu­nând că face bine. Dar toate astea le face urmărind sau câştigul, sau răzbunarea pe altul, sau vătămarea cinstei altuia. Şi câte chi­puri nu ia făţărnicia, că nu ajunge vremea şi nimeni nu poate spu­ne felurile vicleşugurilor făţarnicului. De aceea s-a spus că făţar­nicul este ca un cameleon. Viaţa făţarnicului este pestriţă ca râsul. Aţi văzut blana râsului, că are numai ţepi, când albi, când negri, când vineţi. Aşa e viaţa făţarnicului; acum e într-un fel, acum în alt fel. Trece de la o stare la alta, că făţărnicia nu-l lasă să fie cin­stit, nu-l lasă să aibă sinceritatea şi nerăutatea sufletului, cum a cerut Hristos: „Fie dar vouă cuvântul ce este da, da, şi ce este nu, nu. Că ce este mai mult, vine de la cel rău”. Hristos îmi cere: dacă inima mea zice da, da să zică şi limba mea; dacă limba mea zicenu, nu voi zice şi cu mintea. Iar dacă inima mea zice da, iar limba nu, sunt făţarnic şi pestriţ, sunt râs, sunt cameleon, sunt drac făţarnic, sunt blestemat de Hristos pentru făţărnicie, că una am în inimă şi alta pe buze.

Părintele spunea că rugăciunea împodobeşte milostenia şi salvează suflete , iar nedreptăţile suferite de oameni şi oferite ca jertfe Domnului sunt asemeni unor cununi.  Despre faptele milei sufletesti, părintele spunea ca fiind:

a învăţa pe cei neinvăţaţi,

a sfătui pe cei îndoielnici,

a mângâia pe cei întristaţi,

a îndrepta pe păcătoşi,

a ierta toată vătămările ce ni se fac,

a răbda scăderile altora,

a te ruga pentru cei vii şi pentru cei morţi

 iar faptele milei trupesti sunt :  

a hrăni pe cei flămânzi a adăpa pe cei setoşi,

a îmbrăca pe cei goi,

a primi pe cei străini,

a cerceta pe cei bolnavi,

a răscumpăra pe cei robiţi,

a îngropa pe cei morţi.

Parintele Arsenie Papacioc

parintele-arsenie-papacioc

Nu fa cruce cantand ca la mandolina!

 Atunci cand facem crucea ne plecam Sfintei Treimi. Cand ridici mana la frunte, toata inaltimea, Tatal, apoi, toata adancimea, Fiul si duci la umeri, toata latimea, Sfantul Duh. De aceea fuge dracul de cruce! Dar daca o faci asa, ca si cum ai canta la mandolina, atunci nu stiu care draci vor mai fugi, mai mult ii incurajezi.”

“Enorm de mare greseala este sa crezi ca traiesti pana la moarte.Doar dupa aceea incepe viata.”

Nu se supara Dumnezeu pe noi atat de mult cand facem anumite greseli, cat se supara cand suntem nepasatori.”

“Omul se grabeste…degeaba se grabeste…totul este sa plece la timp!”

“Niciodata nu-i degeaba un om langa tine.Ori te folosesti, ori il folosesti.Deci viata trebuie traita.”

“Viata e drum in deal si vale…si trebuie sa stii ca e mai usor drumul la deal decat la vale.”

Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu?

Dacă suporţi crucea cu drag, nu silit, e simptomul unei autentice smerenii, deci este Duhul Sfânt în tine.

Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

Nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge! Te-ai oprit, s-a oprit şi harul.

Nimic nu este pierdut atât timp cât credinţa este în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.

Inima nu are limbă, dar nu tace o clipă.

Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte.

În oricare dispută, război etc, oamenii se luptă între ei, dar de câştigat câştigă diavolul.

Un neam, ca şi o instituţie, trăieşte prin cei care ţâşnesc!

Dacă scăpăm de draci, ce-o să ne facem fără ei? Ei îmi arată diferenţa dintre ce cred că sunt şi ce sunt în realitate.

Nici inteligenţa, nici educaţia, nu au nicio valoare daca nu sunt în slujba dragostei şi a iubirii.

Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul şi… iartă.

Iubiţi mult! Hristos vă porunceşte!

Mă tem mai mult de iubirea lui Dumnezeu decât de frica propriu zisă.

Să iubim bine, să iubim frumos, să iubim rana şi pe cel ce a făcut rana!

Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Iubeşte şi osteneşte-te, că ai pentru ce.